The Village of Breb

There is the saying that the most magical places are those which are hard to find. Located a couple kilometres off from the main road, which connects Baia Mare to Sighetu Marmației (through Cavnic) the village of Breb is such a place. At the base of Gutâi Mountains, hidden between the hills, Breb gathers together households where you can still find traditional wooden homes and gates, fields of orchids which look like heavenly gardens and small roads and paths which tempt you to follow them and step into another world.

Satul Breb

Se spune că locurile cele mai frumoase sunt acelea care se lasă greu descoperite. Situat la câțiva kilometrii de drumul principal, care leagă Baia Mare de Sighetu Marmației (pe la Cavnic) ascuns între dealurile de la poalele Munților Gutâi, satul Breb este un astfel de loc, ce adună ca în căușul palmei, gospodării în care mai există porți și case de lemn, grădini parcă desprinse din rai, încărcate cu pomi fructiferi, drumuri și poteci șerpuite, care te ademensc să le urmezi, pentru a păși într-o altfel de lume.

This world came into existence in 1360 when the village first appeared in records under the name Villa Olaharis or Hadpatakfalva which means the village of the creek with beavers. The village got its actual name – Breb – only in 1715 and it comes from the animal with the same name, beaver (breb or castor in Romanian), who once populated the valleys.

Even though there are only about 380 families which call Breb their home, the village is a wide settlement and you will enjoy getting lost on its paths or in local’s gardens. There is always someone willing to talk to you and invite you in for a drink and meanwhile show you his or her family’s heritage or gladly give you directions on how to reach the places or people in the village that make us proud. And so, between a story and a glass of horinca , you can easily get to the houses of traditional craftsmen who carry on the ancient art of wood carving and basket weaving or of hardworking women who have not forgotten how to skilfully weave, sew and embroider true works of craftsmanship.

You can explore the village through charming paths. Start on the lower side of Breb, see the old wooden church, of Archangels, from the XVI century and walk along the main river of the village, called Breboaia, to discover the path which takes you to the Jewish cemetery. From there if you cross through beautiful gardens you end up near the new church, of Holy Trinity, built in 1981. If you continue on the main road, further up you can see Prince Charles’ old houses which have been restored by the Mihai Eminescu Trust that he patronized until recently. The prince saw his houses in 2004 when he visited Breb. The road easily takes you to the upper side of the village via impressive examples of traditional and modern households. You are the one to decide if you follow the road as it goes out from the village into the fields and then, into the mountains which we call Creasta Cocoșului (The Cockerel’s Comb) or just turn back, along Valea Caselor creek, into the centre of the village where are the mill and the traditional wash machine. Both paths are amazing. If the weather is nice you can walk or why not, cycle to the other valleys, Mara or Cosău, because Breb is located right in the middle, and there you can discover more beautiful landscapes and hardworking people.

Hidden, but not so far away that the modern world, including the internet could not reach here, the village of Breb is still a unique universe, with people from a different time who take their role as the keepers of the tradition of Maramureș hospitality very seriously and continue to be a source of inspiration for anyone who opens their gate.

Acestă lume a prins contur încă din 1360, satul fiind atestat documentar pentru prima dată, la 20 martie 1360, sub denumirea de Villa Olaharis sau Hadpatakfalva, care se traduce prin satul pârâului cu brebi. Numele actual, de Breb, l-a primit abia în 1715 și vine de la animalul rozător cu același nume, breb sau castor, care popula văile acestor locuri.

Deși există doar aproximativ 380 de familii care îi spun satului Breb acasă, acesta este o așezare întinsă, unde îți este mai mare dragul să te pierzi prin grădinile oamenilor sau pe ulițele satului. Mereu se găsește cineva dornic să stea la povești, care te invită în casă și îți prezintă zestrea familiei sau te îndrum bucuros spre locurile sau oamenii din sat, cu care ne mândrim. Așa, între o poveste și un pahar de horincă, ajungi ușor la casele meșterilor populari care duc mai departe arta străveche a cioplitului în lemn sau a împletitului de nuiele sau la casele unor femei harnice, care nu au uitat să coase, să țese și să brodeze cu îndemânare, adevărate opere de măiestrie.

Străbați ușor satul dintr-un capăt în celălat, din josani, de la biserica de lemn, Sf. Arhangheli, veche din sec. XVI-lea, pe poteci ascunse, pe lângă pârâul Breboaia, la vechiul cimitir evreiesc, iar de acolo la biserica nouă, Sf. Treime, a cărei construcție a început în 1981. Mai urci puțin și ajungi la casele Prințului Charles, care a vizitat Brebul în 2004 pentru a-și vedea cele două case vechi, restaurate de fundația Mihai Eminescu Trust, pe care a patronat-o până recent. Drumul te poartă ușor spre susani, printr-o expoziție impresionantă de porți și gosopodării tradiționale, dar și moderne. Poți să-l urmezi până la iesirea din sat, spre munte sau Creasta Cocoșului sau poți să cobori pe lângă Valea Caselor până la moara și vâltoarea din centrul satului. Dacă timpul e frumos, poți să pornești tot la pas sau de ce nu, pe bicicletă, spre satele vecine, Brebul fiind localizat între două din văile Maramureșului, Mara și Cosău, pentru a descoperi și acolo oameni frumoși și harnici.

Ascuns, dar nu într-atât încât să nu pătrundă și aici tendințele lumii moderne, satul Breb a rămas un colț de lume aparte, cu oameni din vremuri parcă apuse, care își iau în serios rolul de sfințitori ai locului și care continuă să fie o sursă de inspirație pentru oricine le deschide poarta.