Satul Breb
Se spune că locurile cele mai frumoase sunt acelea care se lasă greu descoperite. Situat la câțiva kilometrii de drumul principal, care leagă Baia Mare de Sighetu Marmației (pe la Cavnic) ascuns între dealurile de la poalele Munților Gutâi, satul Breb este un astfel de loc, ce adună ca în căușul palmei, gospodării în care mai există porți și case de lemn, grădini parcă desprinse din rai, încărcate cu pomi fructiferi, drumuri și poteci șerpuite, care te ademensc să le urmezi, pentru a păși într-o altfel de lume.
Acestă lume a prins contur încă din 1360, satul fiind atestat documentar pentru prima dată, la 20 martie 1360, sub denumirea de Villa Olaharis sau Hadpatakfalva, care se traduce prin satul pârâului cu brebi. Numele actual, de Breb, l-a primit abia în 1715 și vine de la animalul rozător cu același nume, breb sau castor, care popula văile acestor locuri.
Deși există doar aproximativ 380 de familii care îi spun satului Breb acasă, acesta este o așezare întinsă, unde îți este mai mare dragul să te pierzi prin grădinile oamenilor sau pe ulițele satului. Mereu se găsește cineva dornic să stea la povești, care te invită în casă și îți prezintă zestrea familiei sau te îndrum bucuros spre locurile sau oamenii din sat, cu care ne mândrim. Așa, între o poveste și un pahar de horincă, ajungi ușor la casele meșterilor populari care duc mai departe arta străveche a cioplitului în lemn sau a împletitului de nuiele sau la casele unor femei harnice, care nu au uitat să coase, să țese și să brodeze cu îndemânare, adevărate opere de măiestrie.
Străbați ușor satul dintr-un capăt în celălat, din josani, de la biserica de lemn, Sf. Arhangheli, veche din sec. XVI-lea, pe poteci ascunse, pe lângă pârâul Breboaia, la vechiul cimitir evreiesc, iar de acolo la biserica nouă, Sf. Treime, a cărei construcție a început în 1981. Mai urci puțin și ajungi la casele Prințului Charles, care a vizitat Brebul în 2004 pentru a-și vedea cele două case vechi, restaurate de fundația Mihai Eminescu Trust, pe care a patronat-o până recent. Drumul te poartă ușor spre susani, printr-o expoziție impresionantă de porți și gosopodării tradiționale, dar și moderne. Poți să-l urmezi până la iesirea din sat, spre munte sau Creasta Cocoșului sau poți să cobori pe lângă Valea Caselor până la moara și vâltoarea din centrul satului. Dacă timpul e frumos, poți să pornești tot la pas sau de ce nu, pe bicicletă, spre satele vecine, Brebul fiind localizat între două din văile Maramureșului, Mara și Cosău, pentru a descoperi și acolo oameni frumoși și harnici.
Ascuns, dar nu într-atât încât să nu pătrundă și aici tendințele lumii moderne, satul Breb a rămas un colț de lume aparte, cu oameni din vremuri parcă apuse, care își iau în serios rolul de sfințitori ai locului și care continuă să fie o sursă de inspirație pentru oricine le deschide poarta.
